Codul de culori din electronica a fost conceput de Asociatia Producatorilor de Aparate Radio din SUA in anul 1920 si a fost adoptat ca standard in toata lumea. Acest cod foloseste un numar de 12 culori distincte si o schema de asezare a benzilor de culoare, astfel incat, un utilizator profesionist sa poata deduce repede, pe baza conventiilor stabilite, caracteristicile piesei respective.
Acest cod este folosit, in general, pentru componentele electronice pasive de tip: rezistenta, bobina si condensator.
Pentru rezistenta si bobina, codul poate fi format din 4, 5 sau 6 benzi de culoare. Primele doua reprezinta primii doi digiti ai valorii componentei. Al treilea digit reprezinta factorul de multiplicare al numarului respectiv. Al patrulea digit, de multe ori separat vizual de ceilalti trei, reprezinta toleranta componentei. Al cincilea digit, folosit pentru componente cu toleranta scazuta, poate indica un coeficient de temperatura masurat in parti pe milion pe grad kelvin (ppm/K). Al saselea digit este folosit doar pentru componentele electronice militare si poate reprezenta rata de defect a componentei.
Scriptul de mai jos nu interpreteaza codul de culoare pentru componente militare (standard MIL-HDBK-199). Totodata, scriptul nu interpreteaza nici tipul condensatorului (primul punct colorat) pentru condensatoarele cu mica.
Daca doriti sa folositi aceasta aplicatie, puteti sa introduceti in pagina dvs acest cod: